GENERAȚIÚNE s.f. v. generație. Vezi definitia »

TENSIÚNE s. f. 1. stare a ceea ce este întins; întindere. ◊ (fig.) încordare; surescitare, nervozitate. ◊ (fon.) efort al mușchilor, al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima fază a articulării unui sunet. 2. (fiz.) forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe exterioare. ◊ presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 3. diferența de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 4. ~ arterială = presiune exercitată de fluxul sangvin asupra arterelor și asupra inimii. (< fr. tension, lat. tensio) Vezi definitia »

IMPUTAȚIÚNE s.f. v. imputație. Vezi definitia »

REVERBERAȚIÚNE s.f. v. reverberație. Vezi definitia »

POLIÉNE s.f.pl. Carotinoide. [< fr. polyènes]. Vezi definitia »