DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi. ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-] [Var.: diocheá, vb. I.] – Din deochi. Vezi definitia »

1.culoarea ierbii Vezi definitia »

meréa (meréle), s. f. – (Dobr.) Pajiște, imaș. Tc. mera (Scriban). – Der. meregiu, s. m. (Dobr., pădurar), din tc. meraci. Cf. miriște. Vezi definitia »

scordoleá (-éle), s. f. – Sos tradițional, pe bază de usturoi și nuci. – Mr. (scurdhame). Ngr. σϰορδαλιά, din gr. σϰόροδον „usturoi” (Cihac, II, 697; Gáldi 249), mr., din ngr. σϰορδάμι. Vezi definitia »

SMÂNCEÁ, smâncéle, s. f. (Trans., Var.) Simcea. (cf. simcea; sau din sl. smykŭ = funie; sau metateză din simcea) Vezi definitia »