POPRÍRE, popriri, s. f. Acțiunea de a popri și rezultatul ei; spec. (Jur.) procedură prin care un creditor urmărește (pe bază de hotărâre judecătorească) sumele datorate datornicului său de către o a treia persoană; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri. Vezi definitia »

SUPRASOLICITÁRE s.f. Faptul de a suprasolicita; solicitare excesivă; supraîncărcare. [< suprasolicita]. Vezi definitia »

INSUBORDONÁRE, insubordonări, s. f. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In¹-+subordonare (probabil după fr. insubordination). Vezi definitia »

părțitoáre, părțitóri, s.f. (reg.) parte a șurii în care se păstrează nutrețul. Vezi definitia »

ȘĂNCĂLUÍRE s. f. v. șăncălui. [DAR] Vezi definitia »