DISJÚNCȚIE s. f. 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio) Vezi definitia »

DEZOBSTRÚCȚIE s. f. dezobstruare. (< fr. désobstruction) Vezi definitia »

PRECÉSIE s. f. 1. deplasare lentă a axei de rotație a unui corp ce se rotește rapid și are doar un punct fix. 2. (astr.) ă echinocțiilor = deplasare, în sens retrograd, a punctelor echinocțiale ale Pământului, datorită atracției exercitate de Lună și de Soare asupra Pământului. (< fr. précession, lat. praecessio) Vezi definitia »

SEROLOGÍE s.f. Capitol al imunologiei care studiază proprietățile serului din sânge. [Gen. -iei. / < fr. sérologie]. Vezi definitia »

CONCLAMÁȚIE s. f. prima ceremonie funerară la romani, prin care era invocat mortul. (< lat. conclamatio, fr. conclamation) Vezi definitia »