AMONIFICÁRE s. f. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor și a altor compuși organici din sol sub acțiunea microorganismelor. (după fr. ammonisation) Vezi definitia »

SEMNÁRE s.f. Acțiunea de a semna și rezultatul ei; iscălire; semnat. [< semna]. Vezi definitia »

ASIBILÁRE s.f. (Fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație. [< asibila, după fr. assibilation]. Vezi definitia »

lucoáre (lucóri), s. f. – Strălucire. Lat. *lūcōrem (Pușcariu 989; Candrea-Dens., 1010; REW 5144; Battisti, III, 2278), cf. it. lucore, prov. lugor, fr. lueur, cat. llugor. Cf. luci. – Der. strălucoare, s. f. (înv., strălucire), cuvînt rar, întrebuințat numai de Dosoftei. Vezi definitia »

a pierde din vedere expr. a uita; a omite involuntar. Vezi definitia »