Definita cuvantului refracție
REFRÁCȚIE s. f. deviere a unui fascicul de radiații luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ ~ astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră; indice de ~ = număr, câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul din care provine. (< fr. réfraction, lat. refractio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu refracție
preatăríe s.f. (înv.) boltă cerească, cer, firmament. Vezi definitia »
MIOPATÍE s.f. Nume generic dat bolilor mușchilor. ♦ Afecțiune (nervoasă) care duce la atrofierea mușchilor. [Gen. -iei. / < fr. myopathie, cf. gr. mys – mușchi, pathos – suferință]. Vezi definitia »
DEGRADÁȚIE s.f. (Rar) Degradare. [Var. degradațiune s.f. / < fr. dégradation]. Vezi definitia »
NECROBÍE s.f. (Zool.) Insectă coleopteră care trăiește pe cadavre. [Gen. -iei. / < fr. nécrobie]. Vezi definitia »
NEONATALOGÍE s. f. disciplină medicală care se ocupă cu studiul noilor-născuți. (< fr. néonatalogie) Vezi definitia »