SOMNOLÉNT, -Ă, somnolenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este în stare de somnolență sau trădează somnolență; care dormitează (sau pare că dormitează); toropit, moleșit (de somn). – Din fr. somnolent, lat. somnolentus. Vezi definitia »

RECITÁNT, -Ă I. adj. (despre voci, instrumente) care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. II. s. m. solist care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. (< fr. récitant) Vezi definitia »

OBLITERÁNT, -Ă adj. (med.) care obliterează. (< fr. oblitérant) Vezi definitia »

ACRESCĂMẤNT s.n. (Jur.) Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane sau a renunțării lor. [După fr. accroissement, de la crește]. Vezi definitia »

ASORTIMÉNT s. n. ansamblu de mărfuri sau produse de aceeași categorie, dar de forme și calități diferite. (< fr. assortiment) Vezi definitia »