ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurubarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe. Vezi definitia »

DELIVRÉNȚĂ s.f. Expulsie sau extracție a placentei după expulzarea fătului. [Cf. fr. délivrance]. Vezi definitia »

XENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Apariție a unor descendenți deosebiți fenotipic de părinți. (din fr. xénogenèse) Vezi definitia »

CẤRCIUMĂ, cârciumi, s. f. Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri). [Var.: crấșmă, (reg.) cấrcimă s. f.] – Din sl. krucima. Vezi definitia »

CHITÁRĂ s. f. intrument muzical cu șase coarde, acționat prin ciupire sau lovire cu degetele. (< it. chitarra) Vezi definitia »