ORBITOGRAFÍE s. f. 1. tehnica înregistrării traiectoriei sateliților artificiali. 2. metodă radiologică pentru diagnosticul neoformațiilor intraorbitale. (< fr. orbitographie) Vezi definitia »

PREDISOCIÁȚIE s. f. stare în care se găsesc moleculele unei substanțe după absorbția unor radiații, în care energia de rotație e destul de mare pentru ca molecula să se poată disocia. (< fr. prédissociation) Vezi definitia »

NEUROPSIHIATRÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază în ansamblu afecțiunile sistemului nervos, incluzând și bolile psihice. [Pr.: ne-u-ro-psi-hi-a-] – Din fr. neuropsychiatrie. Vezi definitia »

SFINCTEROTOMÍE s.f. (Med.) Secționare a unui sfincter. [Gen. -iei. / < fr. sphinctérotomie, cf. lat. sphincter – sfincter, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

IHTIOPATOLOGÍE s.f. (Zool.) Ramură a ihtiologiei care studiază bolile peștilor. [Pron. -ti-o-, gen. -iei. / cf. fr. ichtyopathologie]. Vezi definitia »