tínă (-ni), s. f. – Noroi, nămol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai ales în Trans. – Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoavă, s. f. (Trans. de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, vb. (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni). Vezi definitia »

ploșniță, ploșnițe s. f. persoană leneșă și profitoare. Vezi definitia »

RADIÓLĂ s. f. formațiune scheletică externă, calcaroasă a echinodermelor. (< lat. radiolus) Vezi definitia »

ZEÁDĂ s. f. (Var.) Zadă. Vezi definitia »

tóică s.f. (reg.) bâtă mare; par, ciomag. Vezi definitia »