DUBLÚRĂ s. f. 1. (al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru, într-un film, care înlocuiește în anumite ocazii pe titularul rolului. ◊ obiect la fel cu altul. 2. căptușeală de haine etc. ◊ (mar.) bucată de pânză ce dublează o tendă sau o velă. 3. tablă suplimentară sudată peste bordajul unei nave, pentru a-l întări în punctele mai solicitate. (< fr. doublure) Vezi definitia »

DIÁTĂ, diate, s. f. (Înv.) Testament; prevedere testamentară. [Pr.: di-a-. – Var.: adiátă s. f.] – Din ngr. díeta. Vezi definitia »

plumbíță, plumbíțe, s.f. (înv.) nume dat unor obiecte din plumb (creion, sticlă, capsulă). Vezi definitia »

ARSENOPIRÍTĂ s. f. minereu din care se obține arsen prin încălzire în absența aerului; mispichel. (< fr. arsénopyrite) Vezi definitia »

VERDOÁICĂ, verdoaice, s. f. (Ornit.; reg.) Ciocănitoare. – Din verde + suf. -oaică. Vezi definitia »