DIALECTALÍSM s. n. particularitate dialectală; dialectism (1); regionalism. (< fr. dialectalisme) Vezi definitia »

s.m. Obiect de incaltaminte din cauciuc de calitate inferioara Vezi definitia »

TRĂIRÍSM s. n. curent voluntarist în filosofia românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul „vieții”, al inconștientului asupra rațiunii, opunea „trăirea” mistică cunoașterii logice, cultiva obsesia morții, a neantului, făcea apologia „aventurii”, a „acțiunii” iresponsabile, lipsită de criterii morale. (< trăire + -ism) Vezi definitia »

MICIURINÍSM s. n. Teorie biologică potrivit căreia există o unitate între organism și condițiile sale de existență și care privește transformarea speciilor ca rezultat al îmbinării acțiunii directe a condițiilor de existență și a selecției naturale. – Miciurin (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

ANAMORFÍSM s.n. Formarea de minerale noi, de compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare, din altele mai simple și cu densitate mai mică. [< fr. anamorphisme]. Vezi definitia »