Definita cuvantului renaștere
RENÁȘTERE s. f. 1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. (< renaște, /II/ după fr. Renaissance)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu renaștere
înjuguíre s.f. (reg., înv.) robire, subjugare. Vezi definitia »
PALPÁRE, palpări, s. f. Acțiunea de a palpa și rezultatul ei; palpație. – V. palpa. Vezi definitia »
STRÂMTÁRE, strâmtări, s. f. Acțiunea de a (se) strâmta și rezultatul ei. – V. strâmta. Vezi definitia »
nobilitáre s.f. (înv.) 1. îmbunătățire, perfecționare a proprietăților; înnobilare. 2. acordare a unui titlu nobiliar; înnobilare. Vezi definitia »
DETUBÁRE s. f. 1. (med.) extragere a unui tub (din laringe). 2. totalitatea operațiilor efectuate la o sondă pentru extragerea și recuperarea coloanelor de burlane folosite în procesul de forare. (după fr. détubage) Vezi definitia »