PĂÍNJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »

HALOGÉN s.m. (Chim.) Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. // adj. Care dă naștere la săruri. / < fr. halogène, cf. gr. hals – sare, gennan – a produce]. Vezi definitia »

DESÉN, desene, s. n. l. Reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj pe o suprafață plană sau curbă, prin linii, puncte, pete, simboluri etc. 2. Arta sau tehnica de a desena. ♦ Desen tehnic (sau liniar) = reprezentare a obiectelor tehnice (piese, organe de mașini etc.) prin desen (1), în scopul fabricării lor. 3. Planul unei construcții. 4. Ornamentația unei cusături. [Pl. și: desenuri. – Var.: desémn s. n.] – Din fr. dessin. Vezi definitia »

ANDROGÉN, -Ă I. adj. (despre o femelă) care produce numai descendenți masculi. II. adj., s. m. (hormon) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. (< fr. androgène) Vezi definitia »

BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adj. 1. (Despre roci) Care rezultă din țesuturi vii. 2. (Despre elemente chimice) Care a contribuit la apariția vieții pe Pământ. ♦ (Substantivat, n.) Îngrășământ agricol obținut din culturi de bacterii bogate în azot. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biogène. Vezi definitia »