MONOTEMATÍSM s. n. (muz.) principiu de compoziție în care o temă revine în mai multe părți sau temele tuturor părților sunt sintetizate într-una singură. (< it. monotematismo) Vezi definitia »

MONOPOLÍSM s. n. tendință de a organiza economia unei țări pe bază de monopol (1); sistem de asociere pe monopoluri (2). (< fr. monopolisme) Vezi definitia »

GASCONÍSM s.n. (Liv.) Predispoziție (a francezilor) pentru fanfaronadă; lăudăroșenie. [< fr. gasconnisme]. Vezi definitia »

APOSTERIORÍSM s.n. (op. apriorism) Teorie care susține că toate cunoștințele se capătă în timpul vieții individului, după naștere. [Pron. -ri-o-. / < fr. apostériorisme]. Vezi definitia »

ILOTÍSM s.n. Condiția, starea unui ilot. ♦ (Fig.) Stare de asuprire, de ignoranță; îndobitocire. [< fr. ilotisme]. Vezi definitia »