DĂNȚUÍT, dănțuituri, s. n. Dănțuire. – V. dănțui. Vezi definitia »

nepoprít, -ă, adj. (înv.) irezistibil. Vezi definitia »

PIERÍT, -Ă, pieriți, -te, adj. 1. (Pop.) Mort (de obicei de moarte violentă, nefirească). 2. Care a dispărut, care nu mai există. 3. (Despre oameni și fața lor) Lipsit de vigoare, slab; palid, descompus (de durere, de frică etc.); p. ext. descurajat, deznădăjduit; copleșit, distrus. ♦ Care se află într-o mare primejdie sau într-o situație extrem de grea. ♦ (Substantivat, m.; pop., în sintagma) Cel pierit = sifilis. – V. pieri. Vezi definitia »

cobzărit s. n. sg. v. cobzăreală. Vezi definitia »

NEDEFINÍT, -Ă adj. Care nu este definit; indefinit; vag. ♦ (Gram.) Nehotărât. [< ne- + definit]. Vezi definitia »