CONCORDÁNT, -Ă, concordanți, -te, adj. Care concordă (cu...), care coincide, care se suprapune cu... ♦ Straturi (sau formații) geologice concordante = straturi care s-au depus într-un proces continuu de sedimentare. – Din fr. concordant. Vezi definitia »

EDULCORÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care atenuează, îndulcește. // s.n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. [< fr. édulcorant]. Vezi definitia »

TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum. Vezi definitia »

STABILIZÁNT, stabilizanți, s. m. Stabilizator (6). – Stabiliza + suf. -ant. Vezi definitia »

CONSIDERÉNT s.n. 1. Punct de vedere. ♦ Argument logic, motiv. 2. (Jur.; la pl.) Partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicție, cuprinzând motivarea soluției date de acest organ. [Cf. fr. considérant]. Vezi definitia »