împuiá pers. 3 sg. împuiáză, vb. I (pop.) 1. (despre animale și păsări) a face ouă, a se înmulți. 2. (despre bube) a se întinde. 3. (despre gânduri, dragoste) a încolți, a se încuiba. 4. (cu referire la urechile și capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameți, a năuci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a împodobi, a împestrița. Vezi definitia »

NISFIÁ, nisfiele, s. f. Monedă turcească de aur sau de argint, care a circulat și în țările române. [Pr.: -fi-a. – Var.: nisfeá, nésfie s. f.] – Din tc. nısfiye. Vezi definitia »

REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Re¹- + audia. Vezi definitia »

AQUILEIA, localit. în NV Italiei, lîngă Trieste; 3,3 mii loc. (1981). Colonie romană întemeiată în 181 î. Hr. Centru economic și comercial înfloritor, una dintre reședințele împăraților romani, în sec. 3-4. Vezi definitia »

CALCIFIÁ vb. I. v. calcifica. Vezi definitia »