Definita cuvantului retenție
RETÉNȚÍE s. f. 1. reținere, oprire. ◊ reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. ◊ (fig.) stăpânire, înfrânare. 2. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă. 3. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. (< fr. rétention, lat. retentio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu retenție
LIBÁȚIE s.f. (Ant.) Act religios care consta în vărsarea unei cupe de vin, de lapte etc. în cinstea zeilor după ce cineva și-a muiat buzele în ea. ♦ (P. ext.) Ridicare de pahar, închinare la o petrecere. [Gen. -iei, var. libațiune s.f. / cf. lat. libatio, fr. libation]. Vezi definitia »
ELASTOMETRÍE s.f. Măsurare a elasticității unor corpuri. [Gen. -iei, / < fr. élastométrie, cf. gr. elastes – care se întinde, metron – măsură]. Vezi definitia »
UVOLOGÍE s.f. Studiu sistematic al strugurilor. [g.-d. art. uvologíei] (din fr. uvologie) [def. MDN] Vezi definitia »
FUTUROLOGÍE s. f. (Rar) Viitorologie. – Din fr. futurologie. Vezi definitia »
REFLÉXIE s. f. răsfrângere a unui fascicul de radiații atunci când acesta întâlnește o suprafață lucioasă sau dură. (< fr. réflexion, lat. reflexio, germ. Reflexion) Vezi definitia »