Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ s. f. 1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. 2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. (< fr. réticence, lat. reticentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
TANATOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Studiu al cauzelor și mecanismelor care provoacă moartea. – Din fr. thanatogenèse. Vezi definitia »
INELEGÁNȚĂ, ineleganțe, s. f. (Rar) Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; neeleganță. – Din fr. inélégance. Vezi definitia »
FIMÓZĂ1 s. f. strâmtare a orificiului prepuțial, care împiedică exteriorizarea penisului. (< germ. Phimose) Vezi definitia »
SIGHIȘOREÁNCĂ, sighișorence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Sighișoara. ♦ Locuitoare din municipiul Sighișoara. – Sighișorean + suf. -că. Vezi definitia »
BRAȘOVEÁNCĂ, brașovence, s. f. 1. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Brașov. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Brașov. 2. Ladă de zestre. 3. Căruță sau trăsură mare cu coviltir. – Brașovean + suf. -că. Vezi definitia »