Definita cuvantului retoric
RETÓRIC, -Ă I. adj. care aparține retoricii; de retor. ◊ (peior.; despre stil) afectat, emfatic. II. s. f. 1. arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență. ♦ figură (de) ~ă = formă de exprimare, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și vigoare. 2. (peior.) declarație emfatică; afectare (< fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu retoric
MALÉFIC, -Ă, malefici, -ce, adj. (Livr.) Care are o influență nefastă, fatală. – Din fr. maléfique. Vezi definitia »
ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique. Vezi definitia »
PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique. Vezi definitia »
EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă adj. din afara atmosferei terestre. (< fr. extra-atmosphérique) Vezi definitia »
EXCÉNTRIC, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat în afara centrului; (despre figuri geometrice) fără un centru comun. 2. neobișnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării de rotație în mișcare rectilinie alternativă și invers. (< fr. excentrique) Vezi definitia »