APÚNE, apún, vb. III. Intranz. 1. (Despre soare, lună, stele; la pers. 3) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ◊ Expr. A-i apune (cuiva) steaua = a decădea. 2. Fig. A fi în declin, a pieri; a muri. – Lat. apponere. Vezi definitia »

ADMISIÚNE s.f. I. Admitere. II. 1. Intrarea unui agent motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează. 2. Porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru. [Pron. -si-u-, var. admisie s.f. / cf. fr. admission, lat. admissio]. Vezi definitia »

preempțiúne s. f. (jur.) drept de ~ = drept de care se bucură cineva printr-un contract sau printr-o lege, de a fi preferat dintre mai mulți cumpărători. (< fr. préemption) Vezi definitia »

DIFUZIÚNE, difuziuni, s. f. 1. Împrăștierea în toate direcțiile a razelor unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflectă când întâlnesc o suprafață cu asperități. 2. Pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vin în contact. [Pr.: -zi-u-. – Var.: difúzie s. f.] – Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis. Vezi definitia »

ORGANIZAȚIÚNE s.f. v. organizație. Vezi definitia »