INTELECTÍV, -Ă adj. de inteligență. (< fr. intellectif) Vezi definitia »

INVESTIGATÍV, -Ă, investigativi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de investigare. – Din engl. investigative. Vezi definitia »

REPULSÍV, -Ă adj. care provoacă repulsie. (< fr. répulsif) Vezi definitia »

DECLARATÍV, -Ă adj. 1. care conține declarații. ♦ ton ~ = ton ferm, categoric, sentențios. 2. (jur.; despre un act) prin care se constată existența unui drept preexistent. 3. (despre verbe, propoziții) care exprimă o aserțiune; asertiv. (< fr. déclaratif) Vezi definitia »

CONVERSATÍV, -Ă adj. referitor la conversație; conversațional. (< conversație + -iv) Vezi definitia »