TETRARHÍE s.f. Formă de guvernământ în Imperiul roman (instituită de Dioclețian), în care autoritatea era împărțită între patru conducători, fiecare având teritoriul său propriu de guvernare. ♦ Subdiviziune a falangei macedonene. ♦ A patra parte dintr-o țară, supusă autorității unui tetrarh. [Gen. -iei. / < lat. tetrarchia]. Vezi definitia »

AGAMÍE s. f. 1. înmulțire asexuată care nu implică fecundație. 2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă. (< fr. agamie) Vezi definitia »

gutuie, gutui s. f. (intl.) v. gutufan. Vezi definitia »

vârtoșíe s. f., art. vârtoșía, g.-d. vârtoșíi, art. vârtoșíei Vezi definitia »

OPERÁȚIE s. f. 1. activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. intervenție chirurgicală. 3. ansamblul acțiunilor de luptă și a manevrelor executate de forțele terestre, navale sau aeriene într-o regiune determinată. 4. efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale. 5. (mat.) procedeu prin care se atașează oricărei perechi de elemente dintr-o mulțime un element unic din aceeași mulțime. ◊ efectuare a unui anumit calcul. (< fr. opération, lat. operatio, germ. Operation) Vezi definitia »