ȚĂRCĂLÁN, țărcălanuri (țărcălane), s. n. (Reg.) 1. Unealtă asemănătoare cu compasul, întrebuințată mai ales în dulgherie. 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru sau al unei alte surse de lumină. [Var.: țircălám s. n.] – Din magh. circalom. Vezi definitia »

mangán (-ne), s. n. – Dispozitiv, instalație. Ngr. μάγγανον. Sec. XVII, înv. – Der. măngănie, s. f. (vrajă, farmec), sec. XVII, din ngr. μαγγανεῖα. E dubletul lui mangealîc, s. n. (înv., balistă; înv., macara; Olt., pîrghie, palancă, proptea), din tc. mancalik, der. din gr. μάγγανον, cf. sp. almajaneque și menghine. Vezi definitia »

SEMANTICIÁN, -Ă s. m. f. lingvist specialist în semantică; semasiolog. (< fr. sémanticien) Vezi definitia »

vatmán s. m., pl. vatmáni Vezi definitia »

FRASNIÁN s. n. primul etaj al devonianului superior. (< fr. frasnien) Vezi definitia »