STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-și) schimba locul, sediul, locuința. ◊ Expr. (Refl.) A se strămuta de aici (sau din viață) = a muri. (Tranz.; fam.) A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere în obraz. A-și strămuta fălcile = a căsca mult, tare. 2. Tranz. (Înv.) A-și schimba gândurile, hotărârile, sentimentele; a reveni. 3. Tranz. (Pop.) A preface, a transforma. – Lat. *extramutare (= transmutare). Vezi definitia »

ABEOKUTA, oraș în V Nigeriei, port pe fl. Ogun; 341,3 mii loc. (1987). Centru comercial (cacao, nuci de cola etc.). Mat. de constr. (ciment) și prod. alim. (bere, sucuri de fructe). Vezi definitia »

DEZINFECTÁ vb. tr. a distruge germenii patogeni din afara organismului, în scopul împiedicării contaminării. (< fr. désinfecter) Vezi definitia »

INCITÁ vb. tr. 1. a ațâța, a provoca, a instiga la... 2. a provoca un interes viu, stimulativ. (< fr. inciter, lat. incitare) Vezi definitia »

SISTÁ vb. tr., refl. a (se) opri, a (se) întrerupe, a (se) suspenda. (< lat. sistere, germ. sistieren) Vezi definitia »