urgíe (-íi) s. f. – 1. Ură, furie. – 2. Furie dumnezeiască, pedeapsă divină. – 3. Dezastru, calamitate, nenorocire. – 4. (Înv.) Exil, surghiun. – 5. Pocitanie, vrăjitoare. – Mr. urγie. Gr. ỏργή, probabil prin intermediul unui lat. vulg. *orgia (Densusianu, I, 202; Pușcariu 1831; Candrea); der. directă din mgr. (Roesler 577; Murnu 58; Tiktin) nu pare posibilă fonetic. Direct din lat. *orgilĭa ‹ gr. ỏργιλος (Giuglea, RF, II, 65) este puțin probabilă. Cf. Rosetti, II, 69 și I, 174. – Der. urgisi, vb. (a persecuta, a distruge; a urî, a-i dori răul; înv., a surghiuni; a pedepsi, a nedreptăți), cf. ngr. ỏργίζωμαι „a supăra”; urgiseală, s. f. (nenorocire). Vezi definitia »

CRIOANESTEZÍE s.f. (Med.) Anestezie la frig. [Pron. cri-o-, gen. -iei, var. crianestezie s.f. / cf. fr. cryanesthésie]. Vezi definitia »

GUTÚIE, gutui, s. f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [Pr.: -tu-ie] – Din gutui. Vezi definitia »

EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. Dezvoltare. 2. Desfășurare, curs. 3. Deplasare prin mișcări largi (circulare). – Din fr. évolution, lat. evolutio, -onis. Vezi definitia »

NEGHIOBÍE, neghiobii, s. f. Calitatea de a fi neghiob; faptă sau vorbă prostească, de neghiob; prostie, nerozie. ♦ (Fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. – Neghiob + suf. -ie. Vezi definitia »