SARCOFÁG s. n. 1. sicriu antic, din piatră, bronz etc. ornamentat artistic. 2. monument funerar în formă de sicriu. (< fr. sarcophage, lat. sarcophagus, gr. sarkophagos) Vezi definitia »

CIORMÁG, ciormagi, s. m. (Reg.) Larva cărăbușului. – Din ciormă (rar întrebuințat) + suf. -ag. Vezi definitia »

peneág (peneáguri), s. n. – (Mold.) Căpută de cizmă. Sb. panoga „partea superioară a piciorului”. Nu apare în dicționare; îl folosește Pamfile. Vezi definitia »

prag (práguri), s. n. – 1. Partea de jos, orizontală a tocului ușii. – 2. Consolă, treaptă. – 3. (Înv.) Stîlp de pod. – 4. Banc, grind. – 5. Șuvoi adînc, cădere de apă. – 6. Cordar. – 7. Pubis. – Mr., megl. prag. Sl. pragŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 385; Conev 80); cf. bg. prag, alb. prak. Pentru sensul 5, cf. Bărbulescu, Arhiva, XXIX, 123. – Der. prăgar, s. m. (Olt., prag de sus sau de jos, grindă pe temelia unei case). Vezi definitia »

FAG¹ s. m. (biol.) bacteriofag. (< fr. phage) Vezi definitia »