CRONAXÍE s. f. timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar pentru ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns. (< fr. chronaxie) Vezi definitia »

ULTRADIATERMÍE s. f. folosire în termoterapie a undelor herțiene scurte. (< fr. ultradiothermie) Vezi definitia »

CRESTOMAȚÍE s.f. Culegere de texte (mai ales din autorii clasici). [Gen. -iei, var. crestomatie s.f. / < fr. chrestomathie, cf. gr. chrestomatheia < chrestos – util, mathein – a învăța]. Vezi definitia »

CARDIOFOBÍE s.f. Teamă patologică de a se îmbolnăvi de inimă. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiophobie, cf. gr. kardia – inimă, phobos – frică]. Vezi definitia »

ODONTOIATRÍE s.f. Stomatologie. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatria]. Vezi definitia »