CAPÁUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpáucă s. f.] – Căpău (= copoi) + suf. -că. Vezi definitia »

PLENIPOTÉNȚĂ s. f. putere deplină acordată cuiva pentru a trata o problemă de stat. (< it. plenipotenza) Vezi definitia »

stea voioasă expr. (tox.) cocaină. Vezi definitia »

ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție, cu scopul de a atrage atenția asupra unui amănunt. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe. Vezi definitia »

LUMBARTRÓZĂ s.f. v. lombartroză. Vezi definitia »