DIVARICÁȚIE s. f. lărgire, depărtare a marginilor unei răni. (< fr. divarication) Vezi definitia »

FARMACOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază natura, clasificarea și acțiunea terapeutică a medicamentelor. [Gen. -iei. [< fr. pharmacologie, cf. gr. pharmakon – remediu, logos – studiu]. Vezi definitia »

TIGROÁIE s. f. (Înv.) Tigroaică. – Din tigru + suf. -oaie. Vezi definitia »

CONVULSIOTERAPÍE s. f. metodă terapeutică de șoc în a provoca intenționat apariția de convulsii. (< fr. convulsiothérapie) Vezi definitia »

URANOGRAFÍE s. f. Descriere a cerului. – Din fr. uranographie. Vezi definitia »