TRIMÉR², -Ă I. adj. divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. II. s. m. polimer din trei molecule de monomer. (< fr. trimère) Vezi definitia »

PLASTOMÉR, plastomeri, s. m. Produs molecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații. – Din fr. plastomère. Vezi definitia »

ȘTÁUFER, ștaufere, s. n. Gresor cu presiune. – Din germ. Stauffer[büchse]. Vezi definitia »

CRÁTER, cratere, s. n. 1. Deschizătură în formă de pâlnie la un vulcan, prin care țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava. 2. Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața pământului. ◊ Crater lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața lunii, a cărei formare poate fi pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura largă și cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. și: cratér] – Din fr. cratère. Vezi definitia »

COPIÉR¹ s.n. Registru cu foi subțiri în care se copiază diferite scrisori, acte etc. ◊ Creion copier = creion chimic. [Pron. -pi-er. / < germ. Kopier(buch)]. Vezi definitia »