caiá (caiéle), s. f. – Cui de potcoavă. Tc. kaye, cf. kayar „potcoavă cu țepi, împotriva alunecării” (Șeineanu, II, 76; Tiktin; DAR). După Scriban, din germ. Keil, ipoteză puțin probabilă (după Philippide, Principii, 33, din lat. *clavella). Vezi definitia »

BELAIA, rîu în Federația Rusă (C.S.I.), afl. stg. al rîului Kama, la S de Sarapul; 1.430 km. Izv. din S Uralului și trece prin Ufa, de unde devine navigabil. Vezi definitia »

STUDIÁ vb. I. tr. 1. a se ocupa cu munca de cercetare; a învăța. 2. a analiza, a cerceta. II. tr., refl. a (se) observa, a (se) cerceta cu atenție. (< it. studiare) Vezi definitia »

CAROIÁ, caroiez, vb. I. Tranz. A aplica un caroiaj pe o hartă topografică, pe un plan etc. [Pr.: -ro-ia] – Din fr. carroyer. Vezi definitia »

BRIÁ vb. intr. 1. a străluci. 2. (fig.) a se deosebi, a se remarca. (< fr. briller) Vezi definitia »