ALEGAȚIÚNE s. f. v. alegație. Vezi definitia »

PROPÚNE vb. III. tr. 1. A supune, a pune ceva în deliberare. 2. A recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune etc. ♦ A oferi, a da o sugestie etc.; a îndemna la ceva. 3. tr., refl. A (se) hotărî (să facă ceva), a-și fixa un țel. [P.i. propún, conj. -pună. / După lat. proponere, fr. proposer]. Vezi definitia »

OMISIUNE s.f. In teoria detecției semnalului, omisiunea este una dintre cele patru categorii de răspunsuri posibile, corespunzătoare non-detecției unui semnal prezentat efectiv. In domeniul condiționării operante, omisiunea este o procedură experimentală care constă în a nu prezenta stimulul întăritor așteptat. Ocazională [?], ea produce reacții complexe, eventual o activitate operantă [?] crescută, ceea ce l-a făcut pe [?] Gray să vorbească de frustrative non-reward (non-recompensă frustrantă). Sistematică, ea corespunde stingerii. In același context al condiționării operante, omisiunea desemnează și o procedură de control experimental, care urmărește ca debitul răspunsului operant observat să fie rezultatul întaririi sale. Constă în prezentarea întăririi la subiecții de control care au omis să acționeze dispozitivul de răspuns timp de n secunde. [traducere proasta – CM] Vezi definitia »

USCĂCIÚNE s. f. 1. Însușirea de a fi uscat. ♦ Senzație puternică de sete, de căldură, de înecăciune (pe care o simte cineva în gură, în gât etc.). 2. Secetă. – Usca + suf. -ăciune. Vezi definitia »

ELUVIÚNE s.f. Eluvionare. [Pron. -vi-u-. / < fr. éluvion]. Vezi definitia »