Definita cuvantului romanic
ROMÁNIC, -Ă adj. descendent din romani. ♦ limbi če = grup de limbi care au la bază limba latină; neolatin. ◊ care se ocupă cu limbile romanice. ♦ artă ~ă = artă dezvoltată, în arhitectură, în țările europene, supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (severitate, masivitate și robustețe, volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.). (< it. romanico, germ. romanisch)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu romanic
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă, anticriptogamici, -ce, adj., s. n. (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci. – Din fr. anticryptogamique. Vezi definitia »
MUZEOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la muzeografie. [< fr. muséographique]. Vezi definitia »
ARÍTMIC, -Ă adj. Lipsit de ritm. [Cf. fr. arythmique, it. aritmico < gr. a – fără, rythmos – ritm]. Vezi definitia »
PRISOSÉLNIC, -Ă, prisoselnici, -ce, adj. Care prisosește. – Prisosi + suf. -elnic. Vezi definitia »
SPECÍFIC, -Ă I. adj. caracteristic, propriu unei ființe, unui lucru sau fenomen; particular, distinctiv. ◊ care se raportează la o unitate. II. s. n. caracter propriu, particular; notă distinctivă. ♦ ~ național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale. (< fr. spécifique, lat. specificus) Vezi definitia »