BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Din fr. bielle. Vezi definitia »

PUSTULÓZĂ s. f. afecțiune caracterizată prin leziuni pustuloase. (< fr. pustulose) Vezi definitia »

OLIGOZAHARÍDĂ s. f. hidrat de carbon cu molecula din două până la șase molecule de monozaharide. (< engl. oligosacharide) Vezi definitia »

LIMITÁNTĂ s.f. (Anat.) Formație fină, lamelară care separă două categorii de țesuturi din constituția aceluiași organ. [Cf. fr. limitante]. Vezi definitia »

surílă s.m. (reg.) cal sau bou sur. Vezi definitia »