GRAȚIE I. s. f. 1. DrĂ?gĂ?lĂ?șenie, gingĂ?șie, finețe, eleganțĂ? (în atitudini, în mișcĂ?ri). â?? (pl.) Atitudini, cuvinte drĂ?gĂ?lașe. â?? BunĂ?voințĂ?, favoare. o A intra în -ile cuiva = a obține bunĂ?voința cuiva. 2. Har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordĂ? oamenilor pentru a se mântui. o Stare de ~ = creație poeticĂ?; poezie; ipostazĂ?, inspirație poeticĂ?. 3. loviturĂ? de ~ = loviturĂ? care aduce sfârșitul, moartea. 4. (mit.) Fiecare dintre cele trei zeitĂ?ți care personificau grația și frumusețea femininĂ?. II. prep. Cu ajutorul, datoritĂ?. -Din lat. Gratia, it. Grazia, /II/ fr. Grâce Ă? Vezi definitia »

BIOCENOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază biocenozele. (< fr. biocénologie) Vezi definitia »

FARMACOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă (patologică) de medicamente. [Cf. gr. pharmakon – remediu, phobos – frică]. Vezi definitia »

REPREZENTÁȚIE s. f. interpretare pe scenă a unei piese de teatru, a unei opere; spectacol. (< fr. représentation, lat. reprezentatio) Vezi definitia »

MICROGRAFÍE s.f. Studiul microscopic al unui obiect. [Gen. -iei. / < fr. micrographie, cf. gr. mikros – mic, graphein – a descrie]. Vezi definitia »