DURALUMÍNIU s. n. Aliaj al aluminiului cu cupru și cu mici cantități de magneziu, mangan și siliciu, ușor și rezistent, folosit în special la construcția avioanelor. – Dur¹ + aluminiu (după fr. duralumin). Vezi definitia »

LITOTÁMNIU s. m. algă marină roșie, din familia florideelor, încrustată cu calciu, asemănătoare cu un coral. (< fr. lithothamnium) Vezi definitia »

zurbagíu (iam.) adj. m., s. m., i. zurbagíe; pl. m. și f.. zurbagíi Vezi definitia »

CIBÓRIU s.n. Baldachin susținut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor creștine. ♦ Vas, având forma unei cupe din fruct de nufăr, care servește în bisericile catolice pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă. [Pron. -riu, pl. -rii, var. ciborium. / < lat., fr. ciborium]. Vezi definitia »

BIDIDÍU s. m. v. bidiviu. Vezi definitia »