BARCÁNĂ (‹ fr.) s. f. Dună caracteristică periferiei deșerturilor, în formă de potcoavă asimetrică cu convexitatea orientată perpendicular pe direcția vîntului, cu o înălțime medie de 15-20 m și o lungime de 200-800 m. Vezi definitia »

PLASMOCHÍNĂ, plasmochine, s. f. Substanță medicamentoasă de sinteză, utilizată în tratamentul malariei. – Din fr. plasmochine. Vezi definitia »

lovitură, lovituri s. f. 1. spargere, jaf, atac banditesc. 2. succes de proporții venit pe neașteptate. Vezi definitia »

făínă (făínuri), s. f. – Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale. – Var. (înv.) fărină, (Banat) fănină. Mr., megl. fărină, istr. farirę. Lat. farῑna (Pușcariu 572; REW 3197; Candrea, Éléments, 48; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR), prin intermediul fazelor atestate de var., rezultat al asimilării r-n › n-n și al disimilării corespunzătoare; cf. vegl. faraina, it. farina, prov. farina, fr. farine, sp. harina, port. farinha. Der. faina, vb. (a acoperi cu făină); făinar, s. m. (fabricant sau vînzător de făină), care, după Pușcariu 573 ar fi reprezentant direct al lat. farῑnarius, ipoteză abandonată în DAR; făinar, s. n. (ladă sau depozit de făină); făinăreasă, s. f. (făinar); făinărie, s. f. (magazin de făină); făineală, s. f. (dare prin făină; sulemenire; bătaie); făinos, adj. (ca făina), care, după Pușcariu 574 și DAR provine direct din lat. farinosus; făinoșa, vb. refl. (a deveni făinos; a se pudra, a se sulemeni); înfăina (var. înfăinoșa), vb. (a da prin făină; a pudra; a bate). Vezi definitia »

ATEBRÍNĂ s. f. derivat al acridinei, în combaterea malariei și a teniazei. (< fr. atébrine) Vezi definitia »