DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvoadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec. Vezi definitia »

șotítă s.f. (reg.) țuică foarte slabă, obținută la sfârșitul distilării. Vezi definitia »

PÓNTĂ² s.f. Cel care joacă contra bancherului (2) (la ruletă sau la bacara). [< fr. ponte]. Vezi definitia »

LUNÚRĂ s.f. (Silv.) Defect în structura lemnului, constituind începutul de putrezire a acestuia. [< fr. lunure]. Vezi definitia »

păleáță, păléțe, și păleți, s.f. (reg.) 1. par, prăjină (lungă și subțire), nuia. 2. bucată scurtă de lemn cu care se doboară fructele. 3. om foarte înalt; om slab, gălbejit. Vezi definitia »