ASIANÍSM s. n. tendință a literaturii elenistice către un stil înflorit, patetic, amplu ritmat și afectat. (< germ. Asianismus, engl. asianism) Vezi definitia »

EMPIRIOMONÍSM s. n. Variantă a empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât „experiența socialmente organizată a omenirii”. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriomonizm. Vezi definitia »

DIRIJÍSM s. n. Concepție economică care susține intervenția largă a statului în ansamblul vieții economice. – Din fr. dirigisme. Vezi definitia »

REACȚIONARÍSM s. n. Concepție politică reacționară; caracterul a ceea ce este reacționar; atitudine ostilă față de progres. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Reacționar + suf. -ism. Vezi definitia »

NEAOȘÍSM s.n. 1. Cuvânt, expresie cu aspect autohton, arhaic sau popular căutat. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de neaoșisme (1). [< neaoș + -ism]. Vezi definitia »