UMANITARÍSM s. n. concepție, atitudine pătrunsă de dragoste față de oameni; umanitate (2). (< fr. humanitarisme) Vezi definitia »

SOCIOLOGÍSM s. m. Orientare care exagerează rolul sociologiei, căreia îi subordonează celelalte științe sociale. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociologisme, rus. soțiologhizm. Vezi definitia »

BISEXUALÍSM s. n. atracție simultană pentru ambele sexe. (după it. bissessualismo) Vezi definitia »

METODÍSM s.n. Doctrină mistică cu principii morale foarte severe, practicată de o sectă anglicană întemeiată în sec. XVIII. [< fr. méthodisme]. Vezi definitia »

SINCRONÍSM s. n. 1. proprietate a unor fenomene periodice asemănătoare de a se desfășura simultan; stare a ceea ce este sincron. ◊ (cinem.) concordanță într-un film între înregistrările sonore și cele ale imaginilor. 2. principiu derivat din teoria „imitației” a lui Gabriel Tarde, susținut de Eugen Lovinescu, potrivit căruia, în epoca modernă, cultura (și toate instituțiile) unui popor se dezvoltă, prin imitație și adaptare, în strânsă interdependență cu celelalte culturi. (< fr. synchronisme) Vezi definitia »