DESĂRCINÁ vb. tr. a elibera (pe cineva) de o însărcinare, de o funcție etc. (după fr. décharger) Vezi definitia »

VĂINÁ, văinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se văita. – Din vai (după căina). Vezi definitia »

îngrângoná, pers. 3 sg. îngrângonă, vb. I (reg., înv.; despre porumbei) a grunguri, a gunguri, a gurlui, a îngurlui, a gurui. Vezi definitia »

DETERMINÁ, determin, vb. I. Tranz. 1. A condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). ♦ Spec. A preciza însușirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (în vederea repartizării acestora în categorii). ♦ Spec. A calcula, a deduce pe baza unor date. 3. A face ca cineva să ia o anumită hotărâre. 4. (Despre cuvinte sau propoziții) A preciza sensul altui cuvânt sau altei propoziții. Adverbele determină verbele pe care le însoțesc. – Din fr. déterminer, lat. determinare. Vezi definitia »

ZGÂCINÁ, zgâcinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A clătina, a zgudui, a scutura. Vezi definitia »