pitíș s.n., adv. 1. (reg.; s.n.) loc retras, ascunzătoare. 2. (pop.; adv.; adesea repetat) pe ascuns, pe furiș, tiptil. Vezi definitia »

NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes. Vezi definitia »

valnúș adv. (înv.) de-a valma. Vezi definitia »

MALGÁȘ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Madagascar. ◊ (s. f.) grup de limbi malaio-polineziene vorbite în Madagascar. (< fr. malgache) Vezi definitia »

COMPLOTÁȘ, -Ă, complotași, -e, s. m. și f. (Înv.) Complotist. – Complot + suf. -aș. Vezi definitia »