epolétă (epoléte), s. f. – Bandă de stofă pe umerii uniformelor cu însemnele gradului. – Var. epolet. Fr. épaulette, var. din germ. Epaulet, prin intermediul rus. epoletŭ (Sanzewitsch 282; Bogaci). Vezi definitia »

MARMÍTĂ s.f. 1. Vas mare cu două torți, cu care se transportă hrana (mai ales în armată). 2. (Geol.) Scobitură circulară sau ovală săpată în roca dură a unui râu. [< fr. marmite]. Vezi definitia »

LITOGENÉZĂ s. f. Ansamblu de procese care au dus la formarea rocilor sedimentare. – Din fr. lithogenèse. Vezi definitia »

ABSÍDĂ, abside, s.f. Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bisericile creștine. – Din fr. abside, lat. absida. Vezi definitia »

strepezitúră, strepezitúri, s.f. 1. (înv.) strepezire. 2. (înv.) ceea ce strepezește. 3. (fig.; reg.; în forma: sterbezitură) copil sau pui de animal slab dezvoltat. Vezi definitia »