ștroápă, ștroápe, s.f. (reg.; în exploatarea lemnului) jghiab mic instalat la capătul de sus al ulucului principal pe care coboară buștenii de pe munte. Vezi definitia »

CONTRAOFÉRTĂ s. f. ofertă diferită de o alta, adesea opusă. (< it. contraofferta) Vezi definitia »

OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínță s. f.] – Obișnui + suf. -ință. Vezi definitia »

MÍRĂ s.f. 1. Riglă cu diviziuni speciale care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau la măsurarea înălțimilor. ♦ Bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit. 2. Cătare (la armă). 3. (Telev.) Imagine standardizată care servește la verificarea transmisiei; imagine de reglaj. [< fr. mire, cf. it. mira]. Vezi definitia »

SIGMOIDÍTĂ s.f. (Med.) 1. Inflamație a ansei sigmoide a colonului. 2. Inflamație a valvulelor sigmoide ale inimii. [< fr. sigmoïdite]. Vezi definitia »