PALEOETNOLOGÍE s. f. ramură a etnologiei care studiază aspectele civilizațiilor și culturilor arhaice; arheoetnologie. (< fr. paléoethnologie) Vezi definitia »

TROFÍE s.f. Trofism. // -trofie Element secund de compunere savantă cu semnificația „nutriție”, „stare de nutrire”, „creștere”. [Gen. -iei. / cf. fr. trophie, it. trofia]. Vezi definitia »

APROXIMÁȚIE s.f. Evaluare aproape exactă; evaluare rapidă, făcută după o socoteală sumară. ◊ Cu aproximație = aproximativ. ♦ Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. [Gen. -iei, var. aproximațiune s.f. / < fr. approximation, cf. lat. approximatio]. Vezi definitia »

STEREOIZOMERÍE s. f. izomerie determinată de așezarea diferită în spațiu a atomilor din moleculă. (< fr. stéréo-isomérie) Vezi definitia »

DIZENDOCRINÍE s. f. disfuncție a glandelor endocrine; discrinie. (< fr. dysendocrinie) Vezi definitia »