mijí (mijésc, mijít), vb. – 1. A clipi, a întredeschide ochii, a-i închide pe jumătate. – 2. A dormita. – 3. A închide ochii în jocul de-a baba oarba. – 4. A se ivi, a se lumina de ziuă. – 5. (Refl.) (Despre mustață, plante) A începe să crească. – Var. amiji, umezi. Megl. mijǫs. Sl. mižati „a închide ochii” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 195; Berneker, II, 56; Graur, BL, VI, 172), cf. bg. mižjă, zamižavam (› amiji), sl. omežati (› umezi), sb., cr. mižiti, rus. smežiti (Vasmer, II, 113). Cf. mică. – Der. mija, s. f. (cloșcă); mijoarcă, s. f. (Bucov., cloșcă); mijitor, adj. (care se ivește); mijos, adj. (care clipește); miză, s. f. (sens nesigur; ceva ce abia mijește, ceva nesemnificativ), sec. XVII, înv., folosit o singură dată de Dosoftei. Vezi definitia »

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș. Vezi definitia »

văjí (-jésc, -ít), vb. refl. – A fi comparabil, a fi asemănător. Sb. važiti „a echivala cu”. În Trans. de N. – Der. vajnic, adj. (Mold., important, considerabil, grav, violent), cu suf. -nic (după Cihac, II, 443 și Tiktin, din rus. važnyi „important”, cf. bg., sb. važen, pol. wažny); văjnicie, s. f. (Mold., importanță, gravitate). Vezi definitia »

năjí, năjésc, vb. IV (reg.) a se îmbolnăvi de năjit. Vezi definitia »

BIJI, Mircea (1913-1992, n. Viișoara, jud. Cluj), economist și statistician român. M. coresp. al Acad. (1965), prof. univ. la București. Cercetări în domeniul statisticii teoretice („Dezvoltarea economică a României, 1944-1964”, în colab., „Statistica teoretică”, în colab.). Vezi definitia »