preacurătór, preacurătoáre, adj. (înv.) care curge din belșug, mult, tare. Vezi definitia »

BINIȘÓR adv. 1. Diminutiv al lui bine¹. 2. Cu băgare de seamă. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! 3. Cu blândețe, prietenos. ◊ (Substantivat, în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu binele. Vezi definitia »

PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. Vezi definitia »

ECARISÓR s. m. cel care lucrează la ecarisaj; hingher. (< fr. équarrisseur) Vezi definitia »

DEBITÓR, -OÁRE adj. (Despre sume de bani) Datorat. // s.m. și f. Datornic; cel care este creditat. ♦ (Jur.) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. [Cf. it. debitore, fr. débiteur, lat. debitor]. Vezi definitia »