GHIÓȘIU s.n. Ornament gravat în linii întretăiate, drepte sau ondulate, folosit în bijuterie. [< fr. guillochis]. Vezi definitia »

CREMATÓRIU s.n. Instalație specială pentru incinerarea cadavrelor. ♦ Cuptor pentru ars gunoaiele. [Pron. -riu. / < fr. crématorium]. Vezi definitia »

ACERATÉRIU s.m. Mamifer fosil neozoic, asemănător cu rinocerul, însă lipsit de corn. [Pron. -riu, scris și aceratherium < fr. aceratherium, cf. gr. a – fără, keras – corn, therion – fiară]. Vezi definitia »

bancagiu, bancagii, s. m. persoană care spune într-una glume spre amuzamentul anturajului său. Vezi definitia »

CALÍCIU, calicii, s. n. 1. (Bot.) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis. Vezi definitia »